vineri, 11 aprilie 2008

micimea umana

si cand spun micime nu ma refer la tagma mititeilor de pe gratar , ci ma refer la josnicia caracterului uman.
Iata de ce.. 11.03.2008 .. ora 21.30 ,deplasare Bucuresti-Otopeni pe soseaua de centura , la jumatatea drumului de parcurs vad de la distanta pe contra sens lumini comut pe faza scurta si stiind ca in zona aceea urmeaza si o cale ferata incep sa incetinesc , la vreo 15-20m de tir (pentru ca ale lui erau luminile vazute) observ o persoana pe sosea ce dadea semne ca ar vrea sa traverseze, claxonez , franez si trag dreapta de volan , numai ca respectiva persoana in loc sa se opreasca a traversat (pe moment nu am stiut de ce, dar ulterior mi-am dat seama) . Pana aici nu este decat un accident de circulatie , partea cu micimea umana de aici incepe .. Opresc foarte speriat de impactul ce tocmai se produsese cu gandul sa vad ce s-a intamplat si sa anunt evenimentul , intre timp din curtea depozitului in fata caruia s-a intamplat accidentul au iesit mai multe persoane de la care am aflat ca respectivul era angajat al depozitului (fara forme legale) , din grupul acela s-au desprins doua persoane (unul era detinatorul depozitului celalalt .. dreac sa-l pieptene)
care au devenit si martori la accident desi eu unul nu observasem pe nimeni pe marginea soselei.A ajuns la fata locului o ambulanta (in 5 min de la apelul meu) urmata de un echipaj de politie (cel mai aproape de locul accidentului) si de inca un echipaj de politie (unul in jurisdictia caruia intra accidentul) au inceput sa ia declaratii , eu am declarat ce s-a intamplat iar cei doi martori au inventat o poveste conform careia eu datorita nu stiu carui fapt am iesit de pe sosea si l-am lovit pe omul acela care tocmai inchidea portile depozitului ("nea" cu tirul se facuse nevazut in curtea depozitului inainte sa apara organele ) si cam asta a fost in seara aceea .
Acum dupa o luna de la intamplare in care am facut vizite la spitalul unde era internat respectivul interesandu-ma de starea lui , am fost sa-l vizitez si acasa in ideea ca putem trece de toata povestea intelegandu-ne , din compasiune eram dispus sa-i ofer o suma de bani care sa-i acopere spaga data la doctor pentru operatie plus 2 luni de munca (el avand la depozit un salariu de 500 ron/luna , lucru aflat in seara accidentului de la ceilalti angajati ai depozitului) , ajuns la el acasa am surpriza sa ma intalnesc acolo cu patronul depozitului care incepe discutia incercand sa-mi stabileasca vinovatia (sau mai exact sa ma faca sa cred ca ceea ce a declarat el chiar s-a intamplat), omul nostru , accidentatul, deja uitase ca lucra la depozitul respectiv acum amintindu-si ca era la strans de lemne ..
cert e ca pretentia lui s-a ridicat la 10000 euro ..si cu asta am spus ce era de spus , probabil va urma un proces ..

3 comentarii:

doarEU spunea...

hhhmmmmm....si care e deznodamantul povestii pana la urma...?

Follenvie spunea...

inca nu s-a " deznodat" desi respectivul si-a micsorat considerabil pretentiile nu cred ca merita vreun ajutor din partea mea.

DPolly spunea...

Când am citit titlul mă gândeam eu la ceva de genu' , foarte nefavorabilă povestea asta,dar să ştii că pe deoparte nu e de mirare ,sunt atâtea "specimene" pe lumea asta încât....orice e posibil de la oricine;)